Zâmbesc când lumea mă întreabă ce mai fac
Spun „bine” dar eu știu că nu mai sunt la fel de fapt
Am învățat să duc în mine tot ce doare
Să nu cer nimic când nu mai am răbdare
Am învățat să tac când doare prea adânc
Să par de neclintit când pașii mei se frâng
Și chiar de am căzut de multe ori fără să plâng
Încă țin totul strâns chiar dacă nu mai pot să strâng
Tu m-ai văzut și când nu mai eram întreg
Ai știut tot chiar și ce n-am vrut să înțeleg
Nu știe nimeni numai tu
De câte ori am spus că nu
Câte furtuni am dus tăcut
Și câte în mine s-au pierdut
Mi-ai spus s-o iau de la-nceput
Că sunt mai mult decât am crezut
Și acum spun „da” mai mult ca „nu”
Dar nu știe nimeni numai tu
Știi din ochi de ce și când nu mai sunt bine
Când tac prea mult și când mă pierd adânc în mine
Când greșelile îmi devin consecințe rămâi aproape
Chiar și atunci când mă ascund și fug de toate
Tu m-ai citit fără să spun vreun cuvânt
Și ai știut ce sunt dincolo de cine sunt
Nu știe nimeni numai tu
De câte ori am spus că nu
Câte furtuni am dus tăcut
Și câte în mine s-au pierdut
Mi-ai spus s-o iau de la-nceput
Că sunt mai mult decât am crezut
Și acum spun „da” mai mult ca „nu”
Dar nu știe nimeni numai tu
Fără tine niciodată nu aș fi știut
Că pot să fiu mai mult decât am crezut
Și când nu mai găsesc în mine niciun sens concret
Ești lângă mine chiar dacă nu sunt drept
Nu știe nimeni numai tu
De câte ori am spus că nu
Câte furtuni am dus tăcut
Și câte în mine s-au pierdut
Mi-ai spus s-o iau de la-nceput
Că sunt mai mult decât am crezut
Și acum spun „da” mai mult ca „nu”
Dar nu știe nimeni numai tu
Nu știe nimeni numai tu
De câte ori am spus că nu
Câte furtuni am dus tăcut
Și câte în mine s-au pierdut
Mi-ai spus s-o iau de la-nceput
Că sunt mai mult decât am crezut
Și acum spun „da” mai mult ca „nu”
Dar nu știe nimeni numai tu
