Se-nvârte lumea într-un cerc tras cu ruj pe o hârtie
Sub un zâmbet cald se-ascunde curaj foc și empatie
Frumusețea mea nu-i lanț ci-o punte peste noaptea grea
Cuvintele-mi pot fi săgeți nu doar vorbe la cafea
Ambiția mea e o armă în timp ce-mi ceri să fiu decor
Să port rochie pe forme să car pe umeri un popor
Mă strigi doar când ai nevoie de un chip să stea la poză
Dar când vorbesc mă ignori și te prefaci că viața-i roză
Îmi zici că-s slabă și fragilă dar vrei să-ți port greutatea
Să fiu stâncă în furtună și când lumea-ți ia dreptatea
Dar când eu mă frâng pe drum ți se pare o dramă mică
Ai uitat că tot ce duc nu se vede da’ ridică
Naiv Pasiv Negativ Subiectiv pentru el totu-i relativ
Și-n haosul lui creat ea rămâne un decor activ
Când o fată visează societatea oftează
O femeie tare sperie când creează
Și ei când trădează și cred că nu contează
O fac pentru că-s parte dintr-o rasă prea ’trează’
Mi-ai spus că lumea n-are loc pentru glasuri ce nu tac
Că puterea mea-i infimă atunci când nu îți fac pe plac
Mă-mbraci în reguli vechi dar vrei gândire nouă, clară
Să zâmbesc când sunt călcată să nu cer a doua oară
Fiecare promovare pentru noi-i un munte nou
Pentru noi test după test pentru ei e doar un show
Tot ei strigă egalitate dar toate semnele lipsesc
Și pe bancnote tot un el dacă-l caut îl găsesc
Dacă-s frumoasă sunt prea grasă dacă-s slabă nu-s destul
Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul
Dar n-am să port rușine-n glas doar ca să-ți fie ție bine
Când mă ridic am să o fac cu toate cele ca mine
Naiv Pasiv Negativ Subiectiv pentru el totu-i relativ
Și-n haosul lui creat ea rămâne un decor activ
Când o fată visează societatea oftează
O femeie tare sperie când creează
Și ei când trădează și cred că nu contează
O fac pentru că-s parte dintr-o rasă prea ’trează’
Eroine în tăcere în statistici cenzurate
Cu voci veșnic tăiate sau reinterpretate
Au crescut copii și firme au dus generații-n spate
Dar se-aude despre ele doar între râsete și șoapte
Naiv Pasiv Negativ Subiectiv pentru el totu-i relativ
Și-n haosul lui creat ea rămâne un decor activ
Când o fată visează societatea oftează
O femeie tare sperie când creează
Și ei când trădează și cred că nu contează
O fac pentru că-s parte dintr-o rasă prea ’trează’
Nu-s decor ci sunt furtuna ce din liniște frământă
Și puterea mea de fapt e ceea ce te înspăimântă
