Te-ai dus ca ploaia
Și mi-ai lăsat norii
Mi-am pus tristețea într-o poveste
Acolo unde timpul trece
Ca un râu ce nu se oprește
Chiar dacă vântul suflă rece
Am încercat să țin de clipe
Numărând până la zece
Dar am înțeles târziu
Că tot ce vine
O să plece
Fără tine râd
Și lumea râde cu mine
Dar când plâng
Plâng singur
Fără tine
După ploaia de vară
Când umbrela devine povară
Norii se duc ușor
Și vântul mă umple de dor
Mă pierd în șoapte
Că noi nu mai suntem noi
Dar poate
Unul e mai bine decât doi
Am dat durerii sens și nume
Și-am făcut ce știu mai bine
Am învățat să mint în glume
Să liniștesc demonii din mine
Dar mi-am dat seama că fără tine
Totul pleacă de la sine
Și ce-a fost cândva al nostru
Nu mai știe
Cui aparține
Fără tine râd
Și lumea râde cu mine
Dar când plâng
Plâng singur
Fără tine
După ploaia de vară
Când umbrela devine povară
Norii se duc ușor
Și vântul mă umple de dor
Mă pierd în șoapte
Că noi nu mai suntem noi
Dar poate
Unul e mai bine decât doi
Nimic nu e cert în viață
Dar schimbarea ne învață
Să plecăm chiar dacă doare
Spre un alt răsărit de soare
Fără tine râd
Și lumea râde cu mine
Dar când plâng
Plâng singur
Fără tine
După ploaia de vară
Când umbrela devine povară
Norii se duc ușor
Și vântul mă umple de dor
Mă pierd în șoapte
Că noi nu mai suntem noi
Dar poate
Unul e mai bine decât doi
Fără tine râd
Și lumea râde cu mine
Dar când plâng
Plâng singur
Fără tine
Dar poate
Unul e mai bine decât doi