Privim cum zorii urcă-n cer în liniște și dor
Ne spunem că suntem bine ca să ne fie mai ușor
Ai zis „Viitorul parcă s-a pierdut pe undeva”
Ți-am spus „Hai să-l găsim din nou cu inima”
Ne scriem numele pe lume ca și cum am fi ai ei
Dar alergăm spre focuri oarbe colectând scântei
Și-n graba asta pierdem tot ce voiam să păstrăm
Și ne mirăm de ce pământul tremură sub noi când stăm
Tot fugim spre mâine fără să simțim
Câte lucruri dragi în fugă risipim
Toate felurile-n care
Sfărâmăm acest pământ
Se găsesc în pașii noștri
Și-n vorbe purtate-n vânt
Sunt în liniștea din noi
Când vedem și nu vorbim
Și-n toate visele noastre
Pe care le risipim
Ți-ai ridicat ușor privirea ca și cum ai fi aflat
Că orice drum pe care-l alegem spune cine-am fost de fapt
Am vrut să-ți spun ceva dar glasul mi s-a rupt
Pentru că adevărul doare mai puțin când stau tăcut
Ne ridicăm visele firave mult prea sus în vânt
Și uităm de lucruri simple ce ne țin pe pământ
Și chiar dacă furtuna vine ca un prieten vechi pierdut
Noi tot sperăm că drumul nostru ne va duce la început
Tot fugim spre mâine fără să simțim
Câte lucruri dragi în fugă risipim
Toate felurile-n care
Sfărâmăm acest pământ
Se găsesc în pașii noștri
Și-n vorbe purtate-n vânt
Sunt în liniștea din noi
Când vedem și nu vorbim
Și-n toate visele noastre
Pe care le risipim
Tot fugim spre mâine fără să simțim
Câte lucruri dragi în fugă risipim
Toate felurile-n care
Sfărâmăm acest pământ
Se găsesc în pașii noștri
Și-n vorbe purtate-n vânt
Sunt în liniștea din noi
Când vedem și nu vorbim
Și-n toate visele noastre
Pe care le risipim
Din toate felurile-n care
Sfărâmăm acest pământ
Într-o zi vom învăța
Că adevărul e un cuvânt
